Binete

Dragă prieten,

Astăzi este o zi în care nu ne putem vedea. Se simte de la depărtare efectul dat de tristețea, deznădejdea, ofurile, durerile, ura, dar mai ales lipsa de speranță pe care o aveai până de curând. Copleșit am fost astăzi de acestea atunci când m-am conectat la tine. Încă simt un ecou al acestora și recunosc în toată această poveste un element parcă ascuns, de negăsit prin preajma ta.

Ce sunt și ce reprezint, de aceea, doresc să împărtășesc cu tine o cale în a te putea ajuta să regăsești ceea ce crezi ca nu mai găsești, acum, în tine.

Închiși într-o cutie ne regăsim deseori. Fricile ce ne asaltează din diferite direcții ne formează astfel. Fiecare moment de frică ne dezarmează și ne face să uităm de valorile și puterile noastre. Devenim pentru o perioadă neputincioși, lipsiți parcă de pofta de viață. Și nu putem vedea decât scenarii grele și triste. Rădăcini adânci au unele frici. Dereglează întreaga ființă atunci când acestea sunt activate, iar noi când trăim și umblăm fiind umbriți de acestea nu putem vedea dincolo de ele. Groase sunt veșmintele acestor dezacorduri nefirești.

Oriunde te-ai afla acum pot vedea suferința ce a cuprins corpul în care te afli. Se simte lipsit de atingerea divină, tinde să fie ținut în brațe, vrea să audă că totul va fi bine. Vrea să audă că eforturile ce au fost depuse în ultima vreme nu au fost în zadar și că undeva într-un colț de nevăzut, zace speranța vindecării, miracolul așteptat de atâta vreme. O mână angelică de ar trece chiar acum, să atingă motivul durerii tale sufletești. Un suflu divin care să ia cu el orice urmă de boală netratată.

O lacrimă de trupul ar putea să scoată, șiroaie îi vor urma.

“Dar ce rost mai are totul acum?” întrebi pereții care acum ți se par cei mai buni prieteni.

“Ce rost mai am eu în viața asta acum?” se aude rezonând în tine.

Prieten drag, de aceea îți scriu. Printre pereții ridicați de tine, aduc acest mesaj.

Există pentru tine o rază asemănătoare cu o rază de Soare. Are cu ea ceea ce tu acum nu vezi dar te va ajuta să simți și să percepi. O trimit acum, spre tine. Este ceea ce pot să îți trimit și cred că este exact ce ai tu nevoie. Permite-i să te atingă ușor pe creștet. Permite-i să coboare prin tine și să te ungă cu a sa Lumină. Las-o să te îmbrățișeze. Lasă-te în voia Divină. Lasă-te cuprins de îngerul din tine. Lasă-te în mâinile sale aurii, calde și moi. Așază-ți obrazul în Lumina Sa. Desprinde-te. Plutește. Ascultă.

Nu există formă de viață care să nu trebuiască să treacă prin încercări. Iar cea mai mare încercare a ta de până acum este revenirea în lumina iubirii sufletului și a păcii mentale. Curioase vor fi mereu aceste încercări iar căile de revenire vor fi mereu ascunse minții nevrednice. Iată-te aici după o perioadă ce a durat mai mult decât o altă viață. Cu toate la pământ dar mai puțin cu una. Atenția pe care spiritul o are. Spiritul care ești tu. Care după atâta timp este liber de gândiri anapoda și de manifestări ce nu sunt în acord cu firescul. Iată că este pregătit să înceapă o altă viață. El stă mereu în picioare iar faptul că acum asculți, este dovada pentru tine că deja ai început această nouă viață. De mult timp ai stat departe de ceea ce ești cu adevărat. Un om ești dar acest om nu poate să stea prea mult departe de rostul său, de drumul său, de ființă. Privește-ți palmele pentru o clipă. Pentru unii acestea sunt hărți ale sufletului, pentru alții sunt simple unelte cu care să muncească. Uită-te în jos și privește-ți cu atenție în ansamblu corpul fizic. Pentru unii este un templu de care au grijă, pentru alții este ceva neimportant și de neglijat. Poate ai să te uiți și în oglindă. Chipul, pentru unii reprezintă expresiile a toți strămoșii la un loc, pentru alții este ceva ce necontenit trebuie modificat. Atinge-ți sănătatea acum. Privește la ea. Aceasta însă pentru toți este de prețuit.

Clipești, respiri, înghiți încet. Sunt lucruri pe care le faci fără ca să le bagi în seamă. Dar acum dai atenție acestora. Ești absorbit într-o altă lume parcă. Pentru o clipă altceva pare că există. Așa se întâmplă și cu momentele bune din viață. Nu le dăm prea mare atenție decât atunci când nu ne mai găsim în acestea, de parcă ar fi dispărut deodată. Dar dacă le-ai da atenție acestora vei vedea că o să găsești o altă lume. Privește acum momentele bune. Un mic dejun copios, un duș cald sau răcoritor, triluri de păsări dis-de-dimineață, un răsărit de soare, atunci când te întinzi în pat după o zi de serviciu. Iar unde este gândul tău acum adu-l într-o poieniță, undeva într-o lume uitată de civilizație. Inspiră cu drag mireasma coniferelor, bucură-te de atingerea ierbii și de căldura soarelui. Poți auzi și o apă curgătoare, sau poți vedea o veveriță. Acestea au rost în viață pentru că ele există pentru tine. Iar tu ești aici pentru ca să le trăiești și să te bucuri cu ele. Chiar acum când crezi că viața nu mai are sens, tocmai acum ai nevoie de aceste momente bune. Caută-le iar și invită-te iarăși în acest dans al vieților veșnice. A fost timpul tristeților, al plânsului, al suferințelor. Acestea reprezintă o lume ce nu este pentru tine. Momentul decăderii este de fapt momentul schimbării, momentul readucerii tale în viața ce îți este menită. Fiecare minut petrecut în dezamăgire aduce un altul și un altul și un altul.... până ce realizezi că altfel nu se mai poate. În grație divină construiești o viață frumoasă. Privește cu ochii închiși spre cer și lasă raza de lumină să te ungă necontenit. Umple-te cu dragoste și pace pentru că din ele vei putea vedea din nou frumusețea acestor vieți.

Te las în compania acestei binecuvântări drag prieten. Te îmbrățișez și îți inspir ale tale gânduri cu cele mai înalte vibrații.

Lumină infinită asupra și înăuntrul tău,

T.